Suntem martorii unor evenimente politice si sociale de mare amploare! Indiferent de cauzele ce le-au produs, finalitatea a fost aceeasi – lipsa de libertate. Privita ca forma punitiva pentru fapte reprobabile, sau impusa de contextul politic cum se poate intampla, efectele sunt devastatoare pentru personalitatea individului privat de libertate. Studiile mai vechi sau mai recente nu sunt incurajatoare in privinta efectelor pozitive si educative ale privarii de libertate. In schimb, putem afirma ca inchisorile sunt incubatoare pentru personalitătile deviante. Nu comentam motivatiile reale sau fabricate pentru care individul ajunge intr-o astfel de situatie, cert este ca personalitatile slabe (cu tulburari de conduita în copilarie si istoric de viată la fel de punitiv) cedeaza. Se dezvolta astfel tulburarile de personalitate de toate tipurile cu precadere de tip antisocial. Cum recunoastem aceste tulburari la cei care au iesit din „incubator”? Astfel de persoane cauta sa atraga atentia asupra lor, sunt galagioase, afisează o falsa sigurantă de sine manipuland prin minciuna sau intimidare. De obicei sunt violenti si agresivi avand frecvent probleme cu legea, nefiind capabili sa pastreze o slujba (în caz ca au obţinut una) afisand un dispret constant fata de munca si obligatiile familiale. Totusi, unii dintre acestia pot avea farmec si prezenta de spirit suficient sa induca in eroare pe naivi si sa se foloseasca fara scrupule de acestia. Nu au regrete pentru faptele ce le-au adus privatiunea de libertate si adesea confabuleaza. Dincolo de toate aceste aspecte negative, avem in fata un om cu emotii tocite, cu sentimente inghetate, cu toleranta la frustrari catre zero adică un bolnav. Desi pare utopic sa se încerce un tratament unele psihoterapii si medicamente psihotrope dau rezultate satisfacatoare. Ar fi incorect sa spunem ca acesta metoda punitiva – prevazuta de codul penal in toată lumea este raspunzatoare de dezvoltarea acestor tulburari. Cel mai probabil ca le „developeaza” pe cele care ar fi apărut oricum mai devreme sau mai tarziu. Important este cum ii asimilează societatea si cum se apara aceasta de agresivitatea lor.

Libertatea este bunul cel mai de pret, dar cu ce pret?

Dr. Mihaela CHELARIU